Sare

Femeie de sare, femeie de noapte, la glezna ta stau cu o plămadă de șoapte, în fibre îmi vii ca un abur de sânge, nesomnul tău cald până-n mine va plânge.

Tu ești ca un plug ce mă ară pe loc și brazda din ochiul meu aspru ia foc. Te ascult și te fac să te zbuciumi amar, bărbate de sare, bărbate de var.

Ai gustul felinelor șchioape de frig și-n drojdia clipei bezmetic te strig, mă mângâi cu zațul cafelei pustii și fugi când la mine îți urlu să vii.   Rămâi o mireasă și-o umbră. Și sunt femei cum taci tu pe întreg pământul.